Prima călătorie în Delta Dunării

După îndelungi negocieri și dezbateri în grupul nostru de prieteni, ne-am hotărât că e cazul să vedem toate locurile frumoase din România și-am plecat. Ne-am strâns un grup de 15 prieteni, câte cinci într-o mașină cu bagaje și asteptări mari. După un drum de 4 ore din București, la oprirea în Murighiol am respirat cu bucurie aerul rece de pe malul Dunării. Un du-te-vino de bărcute, hoteluri plutitoare și bărci de mare viteză pentru transportul pasagerilor ne-a ținut atentia trează până când barca noastră a ajuns la ponton. Am făcut puțină echilibristică până ne-am urcat cu

bagajele în barcă, dar drumul spre inima deltei ne-a făcut să uităm repede incidentul și un zâmbet larg s-a întins pe fețele tuturor. Barca de viteză zbura pe luciul apei parcă fără niciun efort, iar noi nu mai știam încotro să privim prima dată, spre vegetația și copacii cu forme ireale sau spre pelicanii cu zbor maiestuos din depărtare.

Până am ajuns la gazdele noastre de la Danube Delta Resort intrasem parcă într-un fel de transă dată de deplasarea cu barca pe canalele înguste, ghidată cu măiestrie de la cârmă de nea Marcel.

După o oră de drum pe apă am ajuns într-un final la gazdele noastre de la Danube Delta Resort din Crișan, exact în inima Deltei Dunării. Primirea ne-a tăiat puțin din elan, shot-urile cu tărie accentuând și mai mult roșeața din obraji și mersul leganat. După o scurtă introducere a gazdei noastre, pe care o să-l numim Răzvan cel Vesel sau Răzvesel cum l-au alintat fetele, legată de împrejurimi și programul de seară și de a doua zi, a urmat o cină pregătită după rețeta tradițională, cu 4-5 feluri de pește pe grătar, cu cartofi copți și mujdei de usturoi cum numai aici poți mânca, care ne-a readus la viață.

Ne-am ridicat cu greu de pe scaune și câțiva mai curajoși au intrat mai târziu în piscina încălzită în permanență și au schimbat primele impresii.

A doua zi a început cu un mic dejun copios, după care am sărit direct în barca de viteză și am plecat în prima incursiune în Delta Dunării. Aerul dimineții și valurile care se sparg în spatele bărcii îți dau o senzație de nedescris când înaintezi pe canalele ce șerpuiesc printr-o mare de vegetație verde și printre sunetele scoase de păsări dimineața. În drum, la ieșirea de pe canale, întâlnim mulți pescari care își întind plasele pe lacurile deltei. Peisajul este de o frumusețe ireala, dacă nu s-ar auzi motorul bărcii ai avea impresia că timpul stă în loc în acest colț de lume. Stoluri de păsări, mici grupuri de pelicani ne taie calea pe lacuri în drumul nostru spre Mila 23. Aici vizităm câteva gospodării tradiționale, gustăm un rachiu și ne bucurăm de priveliștea oferită de casele tradiționale acoperite cu stuf.

La întoarcere, nea Marcel oprește barca pe mijlocul unui lac și cei împătimiți de pescuit își încearcă norocul cu trei lansete. În 40 de minute de staționare, printre povestirile lui nea Marcel, niște shot-uri de încurajare și sute de fotografii făcute păsărilor din jurul nostru, prietenii noștri reușesc să prindă un biban și două știuci de toată frumusețea.

La întoarcere la Danube Delta Resort ne aștepta un prânz special, căci borșul de pește gătit și servit cum numai în deltă se poate, ne-a făcut să uitam de oboseala celor aproape 5 ore ale excursiei. După prânz ne-am organizat în grupuri și am plecat cu caiacele și sup-urile pe canalele din jurul resortului admirând pe îndelete peisajul și răcorindu-ne picioarele în apa Dunării.

Seara am plecat din nou cu bărcile spre Lacul Trei Iezere pentru a vedea apusul superb al Deltei, iar cei cu adevărat curajosi s-au delectat cu diverse sporturi nautice pe canalul Dunărea Veche. Fetele ne-au arătat că pot ține pasul cu băieții la sporturi nautice și sunt greu de aruncat de pe “rândunica” ce era trasă de barca de viteză cu peste 35 de noduri.

Apusul în deltă nu poate fi redat nici de fotografii, nici de descrieri căci, dincolo de lumina impresionantă a soarelui sângeriu deasupra unei întinderi de apă strabătută de umbrele păsărilor care zboară aproape de luciul apei, găsești aici o atmosferă unică. Zgomotul de fundal dat de micile valuri este întrerupt de țipătul păsărilor și zgomotul peștilor care sar din apă.

Am plecat spre resort mai bogați cu o experiență unică pe care, cel mai probabil, nu o vom uita niciodată și cu întrebare care nu ne dă pace nici acum: oare câte astfel de locuri sunt în România pe care nu le-am văzut?

Cina cu masa tradițională în timpul căreia ne-a creat o atmosferă excelentă o trupă de cântareți locali, ne-a întregit tabloul unei zile pline și al unei experiențe unice. Gazdele noastre s-au comportat exemplar, iar Răzvan cel Vesel va rămâne în amintirea noastră cu o imagine de hangiu vesel și hâtru cu o poveste pitorească mereu pregătită.

Am plecat din Deltă cu amintiri plăcute și am hotărât că vom avea următoarea experiență aici la bordul unui hotel plutitor. Bineînțeles, când vom face acest lucru vom scrie întreaga poveste aici!